Parohia Gura Vitioarei

Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil

   Se situează în satul Gura Vitioarei, comuna Gura Vitioarei, judeţul Prahova, având un singur lăcaş de cult la adresa: str. Principală, nr. 99, cu hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil. Este o parohie de categoria a II-a cu un număr de aproximativ 400 familii. Paroh este preotul Duţă Marian Vasile, absolvent al Seminarului Teologic Bucureşti, al Facultăţii de Teologie Bucureşti, al Academiei de Muzică Bucureşti, secţia pedagogie­-muzică religioasă, masterat şi doctorat la Facultatea de Teologie "“Iustinian Patriarhul"” Bucureşti, titular la această parohie din 1995.

   Istoricul este legat de apariţia satului Gura Vitioarei, aşezat pe o veche vatră dacică de la care se mai păstrează unele fragmente ceramice, unele expuse la Muzeul Judeţean Prahova, printre care şi un vas de lut de dimensiuni mari, folosit probabil pentru depozitarea vinului, produs tradiţional în această zonă. Există urme ale unei aşezări dacice pe vârful unui deal din apropiere, (Vârful Dorului), tăiat parcă de cineva, într-o zonă cu deosebit potenţial militar şi de apărare. Cercetări s-au făcut câteva, dar nu amănunţite. Se păstrează în laboratorul de istorie al şcolii câteva fragmente printre care şi un pocal de bronz, posibil cu utilitate liturgică, nedatat.

   Numele actual este moştenit de la aşezarea geografică, la gura de vărsare a pârâului Vitioara în râul Teleajen, loc cu un ridicat potenţial economic datorită extracţiei de petrol sau datorită intersecţiei a mai multe trasee rutiere, cu interes ştiinţific datorat rămăşiţelor calcaroase ce constituiau odinioară fundul unui ţărm de mare acoperit cu scoici.

   Cele mai vechi date legate de viaţa religioasă sunt cele despre o biserică de zid, aflată pe malul râului Teleajen, construită înainte de 1800, distrusă de cutremurul din 1802, astăzi loc pentru cimitir. Vechiul locaş de cult era de dimensiuni considerabile, iar materialele recuperate s-au folosit la noua construcţie, începută la 1803 şi terminată pe la 1830, în funcţiune până astăzi, pe locul donat de un sătean şi care odinioară era obor pentru vite, motiv pentru care şi astăzi este numit “"Ceair”".
 

   Din materialele vechi se distinge catapeteasma "“încreţită"” pentru a încăpea, unele icoane, o mare parte a lemnului fixat cu cuie ţigăneşti, o inscripţie pe balustrada turlei cu literele chirilice HF-ШH şi una pe ghizdurile fântânii săpate la începutul construcţiei (anul 1803). Câteva cărţi de slujbă printre care şi un Apostol de pe la 1704, unul dintre primele în limba română, tipărit la Buzău, atestă o tradiţie de slujire datând de la începutul secolului XVII. Clopotul fixat în turla ce străjuieşte impunător intrarea în biserică s-a mutat de pe la 1905 într-o clopotniţă separată. Rechiziţionat de nemţi pentru muniţie în timpul primului război mondial, a fost înlocuit de un donator generos, un cârciumar hagiu, Dumitru Ionescu pe la 1920.

Conform pisaniei, lăcaşul nou de cult a trecut şi el prin încercări grele, mai ales la cutremurul din 1977, după care a fost consolidat sub îndrumarea inginerului Bassi Constantin (din Vălenii de Munte), acoperit cu tablă (1982) şi pictat în tehnica tempera grasă de către Mihai Bălăşescu din Craiova şi Like Elena (1985), cu registre specifice printre care, în mod inedit şi semnele zodiacului. Constantin Savin, pictor autorizat al Bisericii Ortodoxe Române, a executat lucrări de restaurare a picturii lăcaşului de cult între anii 1990-1991, deteriorată în urma cutremurului din 1985 . S-a mai construit un pridvor şi s-a împrejmuit cu gard de plasă, s-a adăugat un cimitir în suprafaţa de 1200 m2

   Pomelnicul ctitorilor păstrează mai multe nume rămase documentar şi în amintirea oamenilor: Constantin diaconul (1817, menţionat pe Apostolul amintit), Pr. Radu Rafail cu soţia sa Ioana, Pr. Gheorghe Rafail (fiul, 1889-1893) cu soţia sa Elena, pr. Ioan Mircescu (1900-1950) cu soţia sa Adela (din familia Rafail), pr. Rotaru Constantin (1950-1995), fiu al satului căsătorit cu Maria (din familia Dumitrescu -Târgu Ocna).

   S-a sfinţit la 6 noienbrie 1994 de către Preasfinţitul Teodosie Snagoveanul, cu binecuvântarea Preafericitului Patriarh Teoctist.

   Sub păstorirea preotului actual Duţă Marian (din 1995) s-au refăcut exterioarele, s-a adăugat o magazie la clopotniţă, un monument al eroilor pe locul vechii troiţe de lemn, o alee betonată până la poartă, un dric, o casă parohială şi de protocol, s-a reprimit cea mai mare parte din vechile terenuri ale Parohiei.

   Deasemeni numele Parohiei Gura Vitioarei a fost integrat în istoria muzicii religioase româneşti (Pr. Nicu Moldoveanu) prin preocupările muzicale ale titularului ei, cele care vin în prelungirea renumelui folcloric al D-nei Irina Loghin sau al rapsodului popular Alexandru Viorel, slujitor al stranei.

   În prezent, lăcaşul de cult şi anexele sunt în stare bună, necesitând o atentă întreţinere. Deasemeni diverse lucrări mai sunt necesare pentru modernizarea curţii exterioare, pentru modernizarea casei parohiale, a bibliotecii şi a muzeului care păstrează câteva cărţi vechi dintre care cea mai importantă este un Apostol tipărit la Buzău, printre primele în limba română (1715). Alte obiective vizează constituirea anexelor necesare pentru susţinerea activităţilor sociale şi de ajutorare a săracilor. Contul Parohiei este: Banca Comercială Română, filiala Vălenii de Munte, IBAN R058RNCB0211011847460001.

Preot Paroh Pr. Dr. Duţă Marian